1Nu, mîna Domnului nu este prea scurtă ca să mîntuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,

2ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi -L împiedecă să v'asculte!

3Căci mînile vă sînt mînjite de sînge, şi degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri.

4Niciunuia nu -i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuiesc pe lucruri deşerte şi spun neadevăruri, zămislesc răul, şi nasc nelegiuirea.

5Clocesc ouă de basilic şi ţes pînze de păianjen. Cine mănîncă din ouăle lor, moare; şi dacă se sparge vreunul, iese o năpîrcă.

6Pînzele lor nu slujesc la facerea hainelor, şi nu pot să se acopere cu lucrare lor; căci lucrările lor sînt nişte lucrări nelegiuite, şi în mînile lor sînt fapte de sîlnicie.

7Picioarele lor aleargă spre rău, şi se grăbesc să verse sînge nevinovat; gîndurile lor sînt gînduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea sînt pe drumul lor.

8Ei nu cunosc calea păcii, şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaşte pacea. -

9Deaceea hotărîrea de izbăvire este departe de noi şi mîntuirea nu ne ajunge. Aşteptăm lumina, şi iată întunerecul, lucirea, şi umblăm în negură!

10Bîjbăim ca nişte orbi dealungul unui zid, bîjbăim ca ceice n'au ochi, ne poticnim ziua nameaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoşi sîntem ca nişte morţi.

11Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne văităm ca nişte porumbei, aşteptăm izbăvirea, şi nu este, aşteptăm mîntuirea, şi ea este departe de noi.

12Căci fărădelegile noastre sînt multe înaintea Ta, şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sînt cu noi, şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre.

13Am fost vinovaţi şi necredincioşi faţă de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare şi răzvrătire, am cugetat şi vorbit cuvinte mincinoase;

14şi astfel izbăvirea s'a întors îndărăt, şi mîntuirea a stat deoparte; căci adevărul s'a poticnit în piaţa de obşte şi neprihănirea nu poate să se apropie.

15Adevărul s'a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jăfuit. Domnul vede, cu privirea mînioasă, că nu mai este nicio neprihănire.

16El vede că nu este nici un om, şi Se miră că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui Îi vine în ajutor, şi neprihănirea Lui Îl sprijineşte.

17Se îmbracă cu neprihănire ca şi cu o platoşă, Îşi pune pe cap coiful mîntuirii; ia răzbunarea ca o haină, şi Se acopere cu gelozia ca şi cu o manta.

18El va răsplăti fiecăruia după faptele lui, va da protivnicilor Săi mînia, va întoarce la fel vrăjmaşilor săi, şi va da ostroavelor plata cuvenită!

19Atunci se vor teme de Numele Domnului cei dela apus, şi de slava Lui cei dela răsăritul soarelui; cînd va năvăli vrăjmaşul ca un rîu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.

20,,Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, cari se vor întoarce dela păcatele lor, zice Domnul.

21,,Şi iată legămîntul Meu, cu ei, zice Domnul: ,Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe cari le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi pînă'n veac, zice Domnul.``