1Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2,,Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!

3Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!

4Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?

5Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape şi supt locuitorii lor;

6înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş.

7El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic.

8Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor.

9Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.

10A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec.

11Stîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui.

12Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia.

13Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar.

14Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``