1Înţelepciunea şi -a zidit casa, şi -a tăiat cei şapte stîlpi.

2Şi -a junghiat vitele, şi -a amestecat vinul, şi -a pus masa.

3Şi -a trimes slujnicele, şi strigă, de pe... vîrful înălţimilor cetăţii:

4,,Cine este prost, să vină încoace!`` Celor lipsiţi de pricepere le zice:

5,,Veniţi de mîncaţi din pînea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!

6Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!``

7Celce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi celce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.

8Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!

9Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!

10Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.

11Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

12Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

13Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.

14Ea şade totuş la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,

15ca să strige la trecătorii, cari merg pe calea cea dreaptă:

16,,Cine este prost, să vină aici!`` Iar celui fără minte îi zice:

17,,Apele furate sînt dulci, şi pînea luată pe ascuns este plăcută!``

18El nu ştie că acolo sînt morţii, şi că oaspeţii ei sînt în văile locuinţei morţilor.