1(O cîntare a lui David.) Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.

2Eu zic Domnului: ,,Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!``

3Sfinţii, cari sînt în ţară, oamenii evlavioşi, sînt toată plăcerea mea.

4Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n'aduc jertfele lor de sînge, şi nu pun numele lor pe buzele mele.

5Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.

6O moştenire plăcută mi -a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi -a fost dată.

7Eu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci pînă şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.

8Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin.

9De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.

10Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

11Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sînt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta.