1(O cîntare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cînte, Dumnezeule! Voi cînta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!

2Deşteptaţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.

3Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cînta printre neamuri.

4Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai pe sus de ceruri, iar credincioşia Ta pînă la nori.

5Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pămîntul!

6Pentru ca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!

7Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: ,,Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura valea Sucot;

8al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cîrmuire;

9Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării Filistenilor!``

10Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

11Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

12Dă-ne ajutor în necaz, căci zădarnic este ajutorul omului.

13Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.