1(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!

2Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,

3mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.

4Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.

5Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.

6Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!

7Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!

8Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!

9Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!

10Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!

11Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!

12Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!

13Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!

14Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!

15Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,

16pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!

17Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!

18Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!

19Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!

20Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!

21Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!

22Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.

23Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.

24Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.

25Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.

26Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!

27Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!

28Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.

29Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!

30Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;

31căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc.