1Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

3Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

4Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

5v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

6Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

7Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

8M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

9Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

10Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

11Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

12Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

13Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

14mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

15Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

16Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

17Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

18Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

19Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

20Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

21să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

22Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.